"Umbra lui Mircea La Cozia", in cuvinte incrucisate

Căci războiul e bici groaznic , care moarte îl iubeste.

 

ORIZONTAL: 1) Scriitor pașoptist, Grigore Alexandrescu evocă în poezia sa vremurile glorioase ale lui Mircea cel Bătrân și deplânge faptul că lupta eroului legendar nu a reușit până la urmă; el condamnă, totuși războiul spre starea de bună înțelegere între popoare: Prin știință șI prin arte națiile înfrățesc / În gândire șI în… drumul slavei îl găsesc  ―  Operă literară, cum e Umbra lui Mircea la Cozia, în care se evocă trecutul glorios șI, totodată, meditația asupra războiului în general.   2) Autorul, venerîndu-l pe marele voievod, îl descrie ca pe un uriaș: Noi citim luptele voastre cum privim vechea armură / Ce un uriaș… în războaie a purtat ― Atenție deosebită, pe care o acordă Alexandrescu faptelor eroice.   3) Din imaginile simbolice ale trecutului: Ascultați! Marea fantomă face semn; Glasul ei se-ntinde, crește,… din stâncă-n stâncă  ―  Mamă (arh.).  4) Oraș în S.U.A. (Wyoming)  ― Glorioșii oșteni ai lui Mircea  ―  Oltul și Dunărea, martorii vitejiilor trecute .   5) Niky Atanasiu ― Imaginea din prima strofă declanșează o incursiune în trecut: Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; / Către țărmul dimpotrivă se…, se prelungesc ― Octavian Goga.   6) Privitor la marea fantomă, spiritul care dăinuie și în prezent: Glasul ei se-ntinde… ― Evocat alături de Traian, al Tibrului stăpân și Decebal, uriaș al Daciei: Este el, cum îl arată… lui șI armura, / Cavaler de ai credinței.  7) Însă,…! N-a iertat soarta să-ncununi a ta dorință, / Și-al tău nume moștenire libertății să îl lași, exclamă poetul, invocând numele marelui voievod care va rămâne scump și nepătat pentru cauza sa mare și nobilă ― Făcând meditație asupra războiului, autorul mai scrie: …războiul e bici groaznic, care moartea îl iubește.   8) Nicolaus Olahus ― Iași (pop.) ― Automobil Club Român.   9) Apostol creștin  ― În a cincea strofă, autorul folosește interogația poetică, către Olt: VirtuțI mari, fapte cumplite… sunt ție cunoscute, / Cine oar’poate să fie omul care te-a-ngrozit? ― Intreprindere Agricolă de Stat.   10) Alexandresu face comparație prezent-trecut: Au trecut vremile-acelea, vremi în fapte strălucite, / Însă triste și…  ―  Personificările abundă, ca în strofa a treia: Munții vârful… clădesc  ― Intrare în Voroneț!  11) A povesti ― Timpul de azi, în antiteză cu trecutul.  12) Oltule, care-ai fost martur vitejiilor… ―  Suita domnitorului: Oștiri, taberi fără număr împrejuru-I înviez.

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Revenim la versul: Ascultați! marea fantomă face semn, dă o …  ― Succesiune a secvențelor, care la Alexandrescu se face gradat (fig.).   2) Cu privire la vechea armură: Greutatea ei ne-apasă, trece slabă-ne măsură, / Ne-ndoim dac-așa oameni întru… au stat  ― Oștiri, taberi fără… împrejuru-I înviez.  3) Pelerină ― Aducere-aminte, prin imagini artistice, a eroismului strămoșilor noștri.  4) Localitate în Ungaria  ― Fiord în Islanda ― Suport de lemn.  5) Atitudine de amabilitate.  6) Accentuînd ideea că dezvoltarea civilizației va face să dispară războaiele, autorul scrie: Prin științe ș prin… națiile înfrățesc ― Spre finalul poeziei autorul revine la tabloul mănăstirii Cozia: Peste unde… -n tărie întunericul domnește: /  Tot e groază… tăcere ― Pentru (abr.).   7) A se răsti la cineva (fam.) ― Lectură, adică: Noi citim luptele voastre cum privim vechea armură.   8) Emil Crăciun ― …vai! n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorință ― Râu în Germania.  9) Aici ― Strămoașă  a neamului, al cărui uriaș era Decebal  ― Râu în Maramureș.  10) Idee principală a poezie ca: trezirea sentimentului de dragoste și admirație înflăcărată față de trecut, de sacrificiul eroilor noștri ― Unealtă care moartea îl iubește ― Din imaginea simbolică a trecutului : Este ceasul nălucirii: un mormânt se dezvelește, / O fantomă-ncoronată din… iese.    11) La apariția voievodului râul… se trage ― Poezia se prezintă ca o veritabilă odă: …-țI fu neobosită, îndelung-a ta silință: / Până l-adânci bătrânețe pe români îmbărbătași.  12) Ecaterina Teodoroiu ― La fel ca și  alți mari poeți, este Grigore Alexandrescu ― Uniți prin căsătorie.

                   Dicţionar: IMA, UVA, ESI, ETE, ISA, ISE, IZA.

 

Prof. Nicolae Vicolov

solutia

LITERATURA ROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE

 

Consultarea textului:
  Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:

Catre tarmul dimpotriva se întind, se prelungesc, S-ale valurilor mîndre generatii spumegate Zidul vechi al manastirei în cadenta îl izbesc. Dintr-o pestera, din rîpa, noaptea iese, ma-mpresoara: De pe muche, de pe stînca, chipuri negre se cobor; Muschiul zidului se misca… pîntre iarba sa strecoara O suflare, care trece ca prin vine un fior. Este ceasul nalucirei; un mormînt se desvaleste, O fantoma-ncoronata din el iese… o zaresc… Iese… vine catre tarmuri… sta… în preajma ei priveste… Rîul înapoi se trage… muntii vîrful îsi clatesc. Ascultati!… marea fantoma face semn… da o porunca… Ostiri, taberi fara numar împrejuru-i înviez… Glasul ei se-ntinde, creste, repetat din stînca-n stînca, Transilvania l-aude, ungurii se înarmez. Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute, Si puternici legioane p-a ta margine-ai privit, Virtuti mari, fapte cumplite îti sînt tie cunoscute, Cine oar’ poate sa fie omul care te-a-ngrozit? Este el, cum îl arata sabia lui si armura, Cavaler de ai credintei, sau al Tibrului stapîn, Traian, cinste a Romei ce se lupta cu natura, Urias e al Daciei, sau e Mircea cel Batrîn? Mircea! îmi raspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaza. Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc, Unul altuia îl spune; Dunarea se-nstiinteaza, S-ale ei spumate unde catre mare îl pornesc. Sarutare, umbra veche! priimeste-nchinaciune De la fiii României care tu o ai cinstit: Noi venim mirare noastra la mormîntu-ti a depune; Veacurile ce-nghit neamuri al tau nume l-au hranit.   Tema poeziei o formează exaltarea trecutului glorios şi critica prezentului decăzut: „Noi privim luptele voastre, cum privim vechea armură Ce un uriaş odată în războaie a purtat; Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură, Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au stat.” Ideea sau mesajul are o dimensiune romantică, exprimată prin dragostea faţă de patrie, dar şi o dimensiune clasicistă prin preţuirea raţionalismului, a artei, a ştiinţei, culturii, care ar reprezenta adevărata glorie: „Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte strălucite, Insă triste şi amare: legi, năravuri se-ndulcesc; Prin ştiinţe şi prin arte naţiile înfrăţite In gândire şi în pace drumul slavei îl găsesc.” Avem sugerat subtil şi un mesaj politic, exprimat lapidar prin: „Lumea e în aşteptare…” fiindcă poezia este scrisă în 1844, când se prefigurau starea de spirit şi evenimentele de la 1848. Elegia realizează evocarea uneia dintre cele mai semnificative personalităţi ale luptei pentru apărarea fiinţei naţionale. De aici şi titlul poeziei Umbra lui Mircea, care este o metaforă, o metonimie şi un simbol al conştiinţei naţionale. Mircea este un prototip, o imagine a poporului român, un erou, care luptă împotriva valului otoman păgân, ca să nu distrugă ţara şi lumea creştină. Aşa au făcut şi Ştefan cel Mare, Mihai Vitezul, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Skanderbeg, Ioan Sobieţki. Comuniunea dintre om şi natură, preţuirea folclorului sunt o modalitate de a exprima caracterul romantic al eroului, văzut ca personaj fantastic: „Râul înapoi se trage… munţii vârful îşi clătesc”. „Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează”. Motivul mormintelor, al mănăstirilor, nocturnul, evaziunea în vis sunt elemente, care sugerează cadrul romantic excepţional. Ele aduc o ilustrare a programului Daciei literare,fiindcă vizează trezirea conştiinţei naţionale. De aceea poezia poate fi interpretată ca o ars poetica, adică o poezie programatică, în care autorul îşi defineşte programul estetic romantic, dar şi aderenţa la obiectivele generaţiei de la 1848. Avem şi unele elemente realiste, în sensul că războiul este „bici groaznic”, gloria se obţine cu mari sacrificii: „Şi ai lui sângeraţi dafini naţiile îi plătesc”. Lipsa patriotismului înseamnă că „întunericul domneşte”, că „Tot e groază şi tăcere”, de aceea „umbra intră în mormânt”. Originalitatea poeziei constă în subtila afirmare a ideologiei iluministe, a mesajului patriotic, în subtila personificare a conştiinţei naţionale prin spiritul lui Mircea cel Bătrân, prin atmosfera nocturnă romantică, prin sugestiile de tip simbolist. Astfel, în versurile: „Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate” avem o repetare a vocalei „u” care sugerează ruperea planului real spre a face posibilă prezenţa fantasticului. Este o aliteraţie şi o asonantă de tip simbolist, aşa cum o vom regăsi în poezia lui Ion Barbu Din ceas, dedus…

Rîvna-ti fu neobosita, îndelung-a ta silinta: Pîna l-adînci batrînete pe români îmbarbatasi; Însa, vai! n-a iertat soarta sa-ncununi a ta dorinta, S-al tau nume mostenire libertatii sa îl lasi.  Dar cu slabele-ti mijloace faptele-ti sînt de mirare: Pricina, nu rezultatul, laude ti-a cîstigat: Întreprinderea-ti fu dreapta, a fost nobila si mare, De aceea al tau nume va fi scump si nepatat.  Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:  În acel locas de piatra, drum ce duce la vecie, Unde tu te gîndesti poate la norodul ce-ai iubit, Cîta ai simtit placere cînd a lui Mihai sotie A venit sa-ti povesteasca fapte ce l-a stralucit! Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armura Ce un urias odata în razboaie a purtat; Greutatea ei ne-apasa, trece slaba-ne masura, Ne-ndoim dac-asa oameni întru adevar au stat. Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte stralucite, Însa triste si amare; legi, naravuri se-ndulcesc: Prin stiinte si prin arte natiile înfratite În gîndire si în pace drumul slavei îl gasesc. Caci razboiul e bici groaznec, care moartea îl iubeste, Si ai lui sîngerati dafini natiile îi platesc; E a cerului urgie, este foc care topeste Crîngurile înflorite, si padurile ce-l hranesc. Dar a noaptei neagra manta peste dealuri se lateste, La apus se adun norii, se întind ca un vesmînt; Peste unde si-n tarie întunerecul domneste; Tot e groaza si tacere… umbra intra în mormînt. Lumea e în asteptare… turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jalesc; Si-ale valurilor mîndre generatii spumegate Zidul vechi al manastirei în cadenta îl izbesc.

 

SOLUTIA TEXTULUI GEORGE TOPARCEANU

1  B	2 A	3 L	4 A	5 D	6 A	7	8 F	9 L	10 O	11 R	12 I
2  O	C	U	P	A	T	I	E		A	E	R
3  S	E		T	R	I	S	T	E		N	E
4 C	E	R	E		T	I	E		C	U	M
5 H	A	I		I	A		L	A	R	M	E
6  E		D	C	E		Z	E	L		I	D
7  T	R	E	I		V	B		T	O	T	I
8  E	E		T	R	E	A	C	A	T		A
9	A	C	E	A	S	T	A		I	S	B
10  U	Z	A		S	T	E	L	E		P	I
11  R	E	D	A		E		C	A	Z	U	L
12  U	M	A	N	A		T	A	R	I	N	A