1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
Dicţionar: IMA, UVA, ESI, ETE, ISA, ISE, IZA.
Prof. Nicolae Vicolov
Consultarea textului:
Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:
Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:
|
Catre
tarmul dimpotriva se întind, se prelungesc, S-ale valurilor mîndre generatii spumegate Zidul vechi al manastirei în cadenta îl izbesc. Dintr-o pestera, din rîpa, noaptea iese, ma-mpresoara: De pe muche, de pe stînca, chipuri negre se cobor; Muschiul zidului se misca… pîntre iarba sa strecoara O suflare, care trece ca prin vine un fior. Este ceasul nalucirei; un mormînt se desvaleste, O fantoma-ncoronata din el iese… o zaresc… Iese… vine catre tarmuri… sta… în preajma ei priveste… Rîul înapoi se trage… muntii vîrful îsi clatesc. Ascultati!… marea fantoma face semn… da o porunca… Ostiri, taberi fara numar împrejuru-i înviez… Glasul ei se-ntinde, creste, repetat din stînca-n stînca, Transilvania l-aude, ungurii se înarmez. Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute, Si puternici legioane p-a ta margine-ai privit, Virtuti mari, fapte cumplite îti sînt tie cunoscute, Cine oar’ poate sa fie omul care te-a-ngrozit? Este el, cum îl arata sabia lui si armura, Cavaler de ai credintei, sau al Tibrului stapîn, Traian, cinste a Romei ce se lupta cu natura, Urias e al Daciei, sau e Mircea cel Batrîn? Mircea! îmi raspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaza. Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc, Unul altuia îl spune; Dunarea se-nstiinteaza, S-ale ei spumate unde catre mare îl pornesc. Sarutare, umbra veche! priimeste-nchinaciune De la fiii României care tu o ai cinstit: Noi venim mirare noastra la mormîntu-ti a depune; Veacurile ce-nghit neamuri al tau nume l-au hranit.
Tema poeziei o formează exaltarea
trecutului glorios şi critica prezentului decăzut: „Noi privim luptele voastre, cum privim vechea armură Ce
un uriaş odată în războaie a purtat; Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne
măsură, Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au stat.”
Ideea sau mesajul are o dimensiune
romantică, exprimată prin dragostea faţă de patrie, dar şi o dimensiune
clasicistă prin preţuirea raţionalismului, a artei, a ştiinţei, culturii, care
ar reprezenta adevărata glorie:
„Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte strălucite,
Insă triste şi amare: legi, năravuri se-ndulcesc;
Prin ştiinţe şi prin arte naţiile înfrăţite
In gândire şi în pace drumul slavei îl găsesc.”
Avem sugerat subtil şi un mesaj
politic, exprimat lapidar prin: „Lumea
e în aşteptare…” fiindcă poezia este scrisă în 1844, când se prefigurau
starea de spirit şi evenimentele de la 1848.
Elegia realizează evocarea uneia dintre
cele mai semnificative personalităţi ale luptei pentru apărarea fiinţei
naţionale. De aici şi titlul poeziei Umbra lui Mircea, care este o
metaforă, o metonimie şi un simbol al conştiinţei naţionale. Mircea este
un prototip, o imagine a poporului român, un erou, care luptă împotriva valului
otoman păgân, ca să nu distrugă
Comuniunea dintre om şi natură,
preţuirea folclorului sunt o modalitate de a exprima caracterul romantic al
eroului, văzut ca personaj fantastic:
„Râul înapoi se trage… munţii vârful îşi clătesc”.
„Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează”.
Motivul mormintelor, al mănăstirilor,
nocturnul, evaziunea în vis sunt elemente, care sugerează cadrul romantic
excepţional. Ele aduc o ilustrare a programului Daciei literare,fiindcă vizează trezirea conştiinţei
naţionale. De aceea poezia poate fi interpretată ca o ars poetica, adică o poezie programatică, în care
autorul îşi defineşte programul estetic romantic, dar şi aderenţa la
obiectivele generaţiei de la 1848. Avem şi unele elemente realiste, în sensul
că războiul este „bici groaznic”, gloria
se obţine cu mari sacrificii: „Şi
ai lui sângeraţi dafini naţiile îi plătesc”. Lipsa patriotismului înseamnă
că „întunericul domneşte”, că „Tot e groază şi tăcere”, de aceea
„umbra intră în mormânt”.
Originalitatea poeziei constă în
subtila afirmare a ideologiei iluministe, a mesajului patriotic, în subtila
personificare a conştiinţei naţionale prin spiritul lui Mircea cel Bătrân, prin
atmosfera nocturnă romantică, prin sugestiile de tip simbolist. Astfel, în
versurile: „Ale turnurilor umbre
peste unde stau culcate” avem o repetare a vocalei „u” care sugerează ruperea planului real spre a face
posibilă prezenţa fantasticului. Este o aliteraţie şi o asonantă de tip
simbolist, aşa cum o vom regăsi în poezia lui Ion Barbu Din ceas, dedus…
|
Pîna l-adînci batrînete pe români îmbarbatasi; Însa, vai! n-a iertat soarta sa-ncununi a ta dorinta, S-al tau nume mostenire libertatii sa îl lasi. Pricina, nu rezultatul, laude ti-a cîstigat: Întreprinderea-ti fu dreapta, a fost nobila si mare, De aceea al tau nume va fi scump si nepatat.
Ale turnurilor umbre peste unde
stau culcate:
În acel locas de piatra, drum ce duce la vecie, Unde tu te gîndesti poate la norodul ce-ai iubit, Cîta ai simtit placere cînd a lui Mihai sotie A venit sa-ti povesteasca fapte ce l-a stralucit! Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armura Ce un urias odata în razboaie a purtat; Greutatea ei ne-apasa, trece slaba-ne masura, Ne-ndoim dac-asa oameni întru adevar au stat. Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte stralucite, Însa triste si amare; legi, naravuri se-ndulcesc: Prin stiinte si prin arte natiile înfratite În gîndire si în pace drumul slavei îl gasesc. Caci razboiul e bici groaznec, care moartea îl iubeste, Si ai lui sîngerati dafini natiile îi platesc; E a cerului urgie, este foc care topeste Crîngurile înflorite, si padurile ce-l hranesc. Dar a noaptei neagra manta peste dealuri se lateste, La apus se adun norii, se întind ca un vesmînt; Peste unde si-n tarie întunerecul domneste; Tot e groaza si tacere… umbra intra în mormînt. Lumea e în asteptare… turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jalesc; Si-ale valurilor mîndre generatii spumegate Zidul vechi al manastirei în cadenta îl izbesc. |
SOLUTIA TEXTULUI GEORGE TOPARCEANU
1
B
|
2
A
|
3
L
|
4
A
|
5
D
|
6
A
|
7
|
8
F
|
9
L
|
10
O
|
11
R
|
12
I
|
2
O
|
C
|
U
|
P
|
A
|
T
|
I
|
E
|
A
|
E
|
R
|
|
3
S
|
E
|
T
|
R
|
I
|
S
|
T
|
E
|
N
|
E
|
||
4
C
|
E
|
R
|
E
|
T
|
I
|
E
|
C
|
U
|
M
|
||
5
H
|
A
|
I
|
I
|
A
|
L
|
A
|
R
|
M
|
E
|
||
6
E
|
D
|
C
|
E
|
Z
|
E
|
L
|
I
|
D
|
|||
7
T
|
R
|
E
|
I
|
V
|
B
|
T
|
O
|
T
|
I
|
||
8
E
|
E
|
T
|
R
|
E
|
A
|
C
|
A
|
T
|
A
|
||
9
|
A
|
C
|
E
|
A
|
S
|
T
|
A
|
I
|
S
|
B
|
|
10
U
|
Z
|
A
|
S
|
T
|
E
|
L
|
E
|
P
|
I
|
||
11
R
|
E
|
D
|
A
|
E
|
C
|
A
|
Z
|
U
|
L
|
||
12
U
|
M
|
A
|
N
|
A
|
T
|
A
|
R
|
I
|
N
|
A
|
